Printre îngeri

În fiecare clipă cerul îşi deschide braţele pentru a primi îngeri... îi alege dintre noi, dintre pământeni  să-I fie alături lui Dumnezeu...

Încet, încet ne înconjurăm de îngeri... ne pierdem rădăcinile... ne pierdem valorile... ajungem frunze în vânt... ne purtăm neputinţa şi ne târâm paşii cu priviri atent aţintite în pământ... suflete firave ce se îneacă cu glasul dreptăţii şi-şi poartă suferinţa în tăcere... ne pierdem vocea... ne pierdem conştiinţa  şi acceptăm nedreptatea, duşmănia, ura, minciuna, trădarea...

În scurte momente de deşteptare ţipăm după schimbare, dar nu înţelegem că schimbarea trebuie să vină din noi... e nevoie de o schimbare totală a tot ce a însemnat cândva OM... e nevoie de schimbarea fiecăruia dintre noi... pentru că am uitat ce înseamnă bine, frumos, adevăr, dreptate, iubire... am uitat valorile care ne definesc umanitatea...

Căutăm vinovaţi în afara noastră... acuzăm, lovim, aruncăm cu vorbe dureroase ca pietrele ce ucid sentimente... ne distrugem umanitatea... iar vina e în fiecare dintre noi... e o vina colectivă pentru că am ales să negăm valorile şi să promovăm mediocritatea, indolenţa, prostia, nepăsarea...

E nevoie să ne regândim pe noi ca oameni, să ne redobândim rădăcinile şi să le înfigem mai adânc în realitate... e nevoie să reconfigurăm întregul sistem de valori şi să renunţăm acum şi pentru totdeauna la nonvalori...

E nevoie să ridicăm privirea către cer şi să-i ascultăm pe îngeri... ei vor să ne înveţe ceva.... ei ştiu cum să ne înveţe pentru că acolo, sus în cer, s-au mutat pentru totdeauna ei, cei care ne cunosc cel mai bine...