Miracole

Trăim fiindu-ne teamă de ceea ce s-ar putea întâmpla şi uităm să trăim indiferent de ceea ce ni se întâmplă... ne petrecem viaţa paralizaţi de teama unui eşec... a unei pierderi... şi nu încercăm să înfruntăm pericolul indiferent de consecinţe... nu înfruntăm viaţa... nu îi sfidăm limitele pe care ni le impune... ne creem propriile zone de confort din care refuzăm să mai ieşim... pentru că ne e teamă de nou... de necunoscut... de altceva...

Aşteptăm să se produca miracole... dar uităm ca noi suntem  miracole care deja s-au produs... aşteptăm ca viaţa să ne ofere doar frumos... doar bine... doar excepţional... dar oare am putea numi toate acestea experienţă?

Putem oare găsi în noi curajul de a înfrunta orice, oricând? Putem face efortul de a înţelege că orice ni se întâmplă are un scop anume?

Evenimentele din viaţa noastră au întotdeauna un singur sens: fie sunt o binecuvântare, fie sunt o lecţie menită să ne înveţe  ceva. Depinde de fiecare dintre noi să le transforme în ceva pozitiv... pentru că nimic nu e negativ până la capăt.