Tăcere

Uneori tăcerea e cel mai bun mijloc prin care poți ajuta pe cineva să realizeze că a greșit... și, dacă va înțelege, atunci diferența o vor face cuvintele pe care ți le va spune... dacă nu, atunci cuvintele nu își mai au rostul...

Apelăm la tăcere abia atunci când cuvintele sunt prea mici sau prea puține... când faptele nu mai au nimic de spus în apărarea cuvintelor... când totul este aproape pierdut și singura salvare ar trebui să vină din altă parte... e o tăcere - resemnare, un început de abandon al unei situații de viață...

In vidul tăcerii se regăsesc cele mai clare mesaje și, în formularea lor, există ceva mai presus de perfecțiune... e ceea ce cuvintele nu vor putea transmite nicicând... e ceea ce doar sufletul poate înțelege...

Tăcerea înseamnă liniște, dar înseamnă și zbucium... și suferință... și neputință... iar, într-un final, înseamnă abandon... nu pentru că e mai simplu, ci pentru că e singura salvare a sufletului...