Zâmbet de primăvară
Înarmată cu un buchet de ghiocei, primăvara ne bate la ușă... timid, anevoios, obosită și ea după o iarnă cumplit de lungă...
Pe tarabe, aliniate aproape perfect la margine de trotuar, stau cuminți mărțișoarele... le recunoști după șnurul alb-roșu care vestește de atâta amar de timp un nou început...
E primăvară și e bucurie... e bucuria ce se citește pe chipurile copiilor care aleg mărțișoare spre a le oferi mai departe ca simbol al primăverii... și, în pumn de copil, se zbat încet mii de mărțișoare pentru a elibera zâmbete către cei care își mai aduc aminte cum se simte primăvara...
Un zâmbet aninat pe-un șnur de mărțișor și o altă primăvară... chiar dacă miroase la fel, se vede și se simte la fel ca toate celelalte primăveri, noi o facem să fie diferită pentru că o privim de fiecare dată diferit... poate mai obosiți, poate mai înțelepți, poate mai nepregătiți pentru ceea ce va să vină... însă primăvara noastră va fi exact așa cum ne-o imaginăm... o primăvara frumoasă, cu mii de zâmbete...
