Șoapte

Respectă-mi tăcerea... ador liniștea soaptelor și înțeleg mai bine ceea ce vrei să-mi spui fără cuvinte...

Nu-mi plac oamenii care au convingerea că, dacă țipă suficient de tare, se fac mai bine înțeleși... 

Nu sunt obligată să îmi placă. oamenii care țipă... când cineva ridică vocea, deja am tendința să întorc spatele și să plec... așa deodată, fără niciun fel de explicatii... doar să plec și atât... dar rămân... uneori din respect pentru omul din spatele țipătului... alteori din plictiseală sau din dorința de a vedea până la ce ton se poate ajunge. Și asta mă amuză cumplit și  zâmbesc. Ideea e că, de multe ori, nici nu sunt atentă la cuvinte, ci doar la gesturi, la mimică pentru că mie îmi transmite altceva... 

Aș prefera să înțeleagă cei care "vorbesc" țipând  că nu se fac înțeleși... chiar deloc... și că risipesc energie pe care ar putea să o  canalizeze spre ceva constructiv... că îi putem înțelege numai atunci când au suficiente argumente pentru a-și susține opiniile și că doar atunci ne atrag atenția... și îi ascultăm... într-o tăcere care acceptă și înțelege.