Interpretare

Se stinge toamna... zi dupa zi, clipa dupa clipa se simte tot mai mult rasuflarea de gheata a iernii...  cerul intunecat se reflecta pe chipurile pustiite de zambet ale oamenilor ce pasesc lenes pe strazile inundate de praf... lipseste ploaia sau veselia care ar schimba dintr-o data perspectiva?

Analizam totul la o prima vedere si dam verdicte... punem etichete si trecem nepasatori mai departe... constientizam la un moment dat ca am gresit, dar nu mai dam pasul inapoi, nu mai plecam privirea in incercarea timida de a ne recunoaste greseala, nu mai spunem simplu: "Iarta-ma!". 

Am devenit nepasatori la sentimentele celorlalti si atenti doar la propria persoana, la satisfacerea tuturor nevoilor noastre si atingerea oricarui scop personal fara a privi o clipa in jur si a scapa de dominatia EU-lui... tipam atunci cand doar ni se pare ca suntem nedreptatiti si cautam vinovati pe care ii acuzam direct de neimplinirile noastre fara a sesiza macar ca avem o problema care se traduce simplu prin indolenta...

Inaintea tuturor ar trebui sa fim noi insa nu deasupra tuturor... gresim si e firesc, insa e nefiresc sa nu recunoastem asta cu voce tare si e cutremurator de inuman sa continuam sa ne comportam ca si cum am fi intruchiparea corectitudinii...  pana unde?... pana cand?... pana la dezumanizarea totala?... dar oare e cu putinta?...