Povestea

Uneori nu avem nevoie decât de linişte... de momente pe care să le petrecem doar cu noi înşine pentru a găsi un alt nod de la care să putem porni către un nou început... e acea linişte în care îţi cauţi împăcarea cu tine însuţi, te ierţi pentru toate greşelile făcute propriei fiinţe şi aştepţi... şi e plăcută aşteptarea!

Avem permisiunea de a ne odihni... nu trebuie să reparăm toate lucrurile stricate... nu trebuie să încercăm să-i facem fericiţi pe toti ceilalţi... însă trebuie să ne luăm un timp doar pentru noi pentru că e  nevoie să ne redefinim... sau, pur şi simplu, să pierdem timpul "aiurea" într-o totală rupere de realitate, cu mintea golită de orice lucru care ar putea provoca şi cea mai mică stare de nemulţumire... 

Şi, după momentul de totală pierdere în adâncul propriei fiinţe, de regăsire cu eul personal, de împăcare cu sine, e timpul pentru revenirea la realitate şi de continuare a poveştii pentru că merită să aibă un final fericit.