Altfel

Cu totii am trecut prin ceva care ne-a schimbat intr-un mod ce nu ne mai permite vreodata sa redevenim ce-am fost inainte... e pentru totdeauna si uneori e atat de trist... pentru ca, de cele mai multe ori, nu ne-am dorit o schimbare in acea directie... poate ca nu ne-am dorit deloc o schimbare... insa inevitabilul se  produce... oricand si oricum... oriunde... atunci cand te astepti mai putin...

Daca intalnim oameni cu care nu ne-am mai vazut de ceva vreme si ne spun ca suntem neschimbati, atunci pe toti ne incearca un suras... pentru ca stim ca nu e adevarat... nu mai suntem nici macar aceiasi de ieri... pentru ca, intr-o anumita secunda, am devenit altfel... 

Privim permanent intr-o oglinda a timpului si incercam sa regasim imaginea copilului de altadata... e doar o amintire si nu e nici macar perfecta... avem nevoie de o poza veche pentru a sti cum eram atunci... cum arata copilul din acele timpuri... si, daca nu ar fi memoria, atunci ne-am uita cu ochi straini la copilul din pozele de demult... 

Ne schimbam pentru ca timpul ne trage dupa el in goana sa nebuna... traim zile la indigo... respiram acelasi aer plictisit zi de zi si ne rugam sa apara ceva... orice... care sa ne faca sa simtim bucuria de a trai... se pare ca nimic nu se schimba, insa noi nu mai suntem aceiasi....