Ina Stan

Cu totii am trecut prin ceva care ne-a schimbat intr-un mod ce nu ne mai permite vreodata sa redevenim ce-am fost inainte... e pentru totdeauna si uneori e atat de trist... pentru ca, de cele mai multe ori, nu ne-am dorit o schimbare in acea directie... poate ca nu ne-am dorit deloc o schimbare... insa inevitabilul se  produce... oricand si oricum... oriunde... atunci cand te astepti mai putin... Daca intalnim oameni cu care nu ne-am mai vazut de ceva vreme si ne spun ca suntem neschimbati, atunci pe toti ne incearca un suras... pentru ca stim ca nu e adevarat... nu mai suntem nici macar aceiasi de ieri... pentru ca, intr-o anumita secunda, am devenit altfel...  Privim permanent intr-o oglinda a timpului si incercam sa regasim imaginea copilului de altadata... e doar o amintire si nu e nici macar perfecta... avem nevoie de o poza veche pentru a sti cum eram atunci... cum arata copilul din acele timpuri... si, daca nu ar fi memoria, atunci ne-am uita cu ochi strai

Uneori intalnesti asa un print de-ti vine sa te mariti cu calul... si cu siguranta nu e o exagerare!!! Unele asteapta o viata pe Fat-Frumos si, in cele din urma se multumesc cu Capcaunul... altele cred ca s-au maritat cu Fat-Frumos, dar se dovedeste ca era doar Capcaunul deghizat...  Nimic in viata nu e insa exagerat, doar noi am gresit perspectiva...tot ceea ce avem de facut e sa privim dintr-un alt unghi intreaga situatie si vom descoperi ca  nu este niciun Capcaun deghizat... poate doar un Capcaun mai reusit... Acum depinde de fiecare ce alege... fie un Fat-Frumos care insa isi va pierde frumusetea, fie un Capcaun pe care il iei asa cum este si te adaptezi situatiei... oricum ar fi, castiga Capcaunul!!!

Iti vei transforma viata atunci cand vei putea sa intrerupi legatura cu persoanele toxice pe care le-ai lasat sa patrunda in viata ta. Insa, la inceput, te vei simti mizerabil, dar, odata cu timpul, vei descoperi ca fiecare zi care trece iti aduce multe clipe frumoase. Vei incepe sa-ti dezvolti stima de sine si vei putea lega prietenii adevarate. In loc sa fii mereu cel care da dovada de intelegere si iarta, iti vei petrece timpul cu oameni al caror comportament nu trebuie sa-l scuzi sau sa-l ierti. Astfel, aceasta libertate pe care ai obtinut-o lasand in urma oamenii toxici iti va lasa sufletul sa se bucure si sa danseze. Intr-o zi, atunci cand vei putea privi in urma, te vei intreba cum de ai putut tolera  acei oameni toxici, cum de ai putut sa intelegi si sa ierti de atatea si atatea ori, cum de i-ai lasat sa iti rapeasca din timpul tau...

Nu stiu daca as putea afla vreodata printre atatea amintiri pe cea care imi place cel mai mult... cred ca as pierde vremea inutil intr-o incercare zadarnica de a retrai un trecut care, daca se vrea, ramane ascuns stradaniei mele de aducere-aminte... Insa sunt clipe in viata cand, practic fara a depune vreun efort, imi revin in memorie imagini ale vremurilor de demult... oameni si locuri, glasuri si ecouri ale acelui timp... Nu stiu daca cineva vreodata va putea aprecia valoarea unei amintiri, dar, uneori, poate atunci cand este nevoie cel mai mult, o amintire aduce un zambet, sterge o lacrima, ofera o clipa de fericire...

Nu fi prea aspru cu propria persoana! Cu siguranta ca exista destui oameni dispusi sa faca asta pentru tine!  Accepta felul in care esti, modul in care gandesti si ceea ce simti pentru ca toate aceste lucruri te definesc... te fac sa fii tu! Nu ai voie sa respingi nici macar o parte din tine. Exista destui oameni care ar putea sa faca asta in locul tau! Fii mandru de tot ceea ce faci pentru ca pana si greselile arata ca macar incerci! Nu te descuraja la primul impas  si acorda-ti tot atatea sanse pana cand reusita iti va surade! Exista destui oameni care se vor transforma in piedici si iti vor anula sansele asa ca nu iti interzice tocmai tu dreptul la a visa!

Intr-un final, totul va ramane doar o poveste... spusa la inceput in soapta si, mai apoi, in hohote de ras cu lacrimi de amintire... niciun regret, nicio dezamagire, doar imaginea acelor clipe devenite mai apoi  poveste...  Ne temem de episoade triste... fugim in cotloane bine ascunse de tot ce inseamna durere, dar viata ne gaseste si ne invata si ce e lacrima si ce e zambetul... asa, ca sa ne pregateasca ... sa stim de toate...  Si stim... si acceptam doar pentru ca avem credinta ca jocul inca mai continua... pana la ultimul nivel...  Final de poveste... inceput de amintire...

Atmosfera bacoviana pluteste peste oras... umbrele grabite tresar nervoase sub picaturile grele de ploaie... se asterne la rastimpuri perdea de apa intre cer si pamant unind ca intr-o inchipuire lumea ingerilor cu cea a pamantenilor... Priviri taioase privesc spre baltile enorme ce tind sa ocupe mare parte din trotuare si strazi... umbrelele topaie incercand sa evite o balta si inca una, dar degeaba... oamenii ce le poarta se resemneaza si pasesc apasat, indiferenti la ce se intampla in jur... e o goana spre case si atat... Un om si umbrela lui aluneca usor pe trotuarul inundat... un pas si o tresarire, un gand si o chemare spre ceva... si din cer cade cu nemiluita ploaia ce aduce un mesaj  ratacit de la un inger... si ploua sa ploua!