Pana la sfarsit

Viata se traieste... indiferent cum,  in ce conditii sau in ce timpuri ea isi urmeaza nestingherita firescul curs fara sa se abata din drum... nu te asteapta... nu te roaga... nu insista... trebuie sa o urmezi si atat... ba, mai mult, e important sa nu te plangi pentru ca primesti intotdeauna exact atat cat iti trebuie si cat poti duce... primesti si palme, dar si fericire... primesti si lacrimi, dar si zambete care lumineaza in jurul tau... 

Dupa ploaie se stie ca apare intotdeauna soarele... insa el va aparea exact atunci cand va fi timpul... trebuie doar sa ai rabdare... si sa te bucuri de partea frumoasa a momentelor "ploioase"... 

Am cunoscut oameni "plangaciosi", vesnic nemultumiti de propria lor viata... de prieteni, de familie, de job, de zona in care locuiesc, de ratele de la banca... de absolut orice... si, la intrebarea fireasca pe care situatia evocata de ei o cerea: "Si, chiar nimic din propria ta viata nu te multumeste?", instinctiv, fara sa stea sa caute prea mult un raspuns, raspundeau robotic: "Nu!" ... 

Am intalnit insa si oameni care, desi ar fi avut suficiente motive sa se planga, alegeau sa taca si sa spere... sa incerce si sa lupte... sa isi doreasca si sa obtina... prin faptul ca nu abandonau niciodata in fata presiunilor vietii si acceptau totul cu o resemnare fireasca ce decurgea din fiecare moment, din fiecare lupta ce trebuia dusa pana la capat... pana la sfarsit.