Greseli

Imi dau seama ca am gresit atunci cand vad mahnirea din ochii celuilalt si cum oare sa pot sa mangai rana ce tocmai se deschide in fata mea fara ca ea sa usture si mai tare???... oare voi putea acoperi vreodata durerea cu un alint  sau o voi adanci si mai tare?... 

Sunt greseli care se iarta, asa cum sunt si greseli care sapa adanc in constiinta noastra si nici macar timpul nu aduce alinarea... si continuam sa gresim de parca, intr-un moment cumplita de ratacire, ne-am pierdut orice urma de inteligenta emotionala si ne-am transformat in oameni insensibili si reci care nu inteleg ca sunt inconjurati de oameni, care nu vad in jurul lor decat propriul interes si ar face orice, dar absolut orice, pentru a le fi lor bine si atat... si suna cumplit de sec a dezumanizare...

Poate ca in timp ranile se cicatrizeaza.... poate ca vin altele peste ele si le acopera durerea, dar acolo, sub fiecare cicatrice, mocneste adanc amintirea unei dezamagiri si, oricat am incerca sa le stergem cu o mangaiere, cu o vorba de alint, amprenta lor ramane pentru vecie... asa ca, inainte de a gresi, ar fi bine sa ne amintim cat de mult ustura mahnirea din ochii celuilalt si neputinta noastra!