Cu ochi inchisi

Oare de ce oamenii inchid ochii atunci cand se roaga... atunci cand plang... atunci cand tipa... atunci cand saruta... atunci cand viseaza?

Poate pentru ca cele mai importante momente din viata nu pot fi vazute, ci doar simtite... 

Inchidem ochii  atunci cand ne rugam pentru ca dorim sa simtim apropierea... atingerea... intelegerea... iar ochii sunt o bariera in calea comunicarii dincolo de noi... dincolo de neputinta fiintei umane....

Inchidem ochii atunci cand cand plangem pentru ca ratiunea ne considera slabi... neputinciosi... pe cand sufletul ne da voie sa plangem atat cat simtim nevoia sa o facem fara sa ne condamne ... fara sa ne eticheteze...

Inchidem ochii atunci cand tipam pentru ca dorim o eliberare  a tensiunilor acumulate in fiinta noastra... in sufletul nostru... pentru ca dorim o evadare din realitatea care ne apasa.... care ne copleseste... pentru ca dorim sa fim doar noi cu noi... noi cu mintea si cu sufletul nostru...

Inchidem ochii atunci cand sarutam pentru ca sarutul se simte altfel... pentru ca putem patrunde altfel in profunzimea sentimentelor celuilalt... pentru ca suntem doua fiinte ce isi doresc sa se simta ca si cum ar fi una singura intr-un tot perfect....

Inchidem ochii atunci cand visam pentru ca realitatea nu ne permite asta... pentru ca visele sunt intotdeauna frumoase... sunt perfecte... sunt dincolo de prezent... iar viitorul ni se dezvaluie intotdeauna doar cu ochii inchisi....

Inchidem ochii atunci cand ne dorim o regasire... o completare... o cale spre altceva.... inchidem ochii si ne vedem pe noi ca intr-o oglinda deschisa doar spre suflet.