Ratacind

Ratacim... ratacim prin viata... ratacim prin visele noastre, prin visele altora... ratacim printre ganduri... ratacim printre sentimente, dorind... ratacim spre cautarea continua a unui nou inceput... ratacim calea spre noi insine, sperand la regasire!
    Ne pierdem in freamatul lumii si uitam sa mai fim noi... uitam sa mai traim clipa... uitam sa ne bucuram de prezent facand planuri pentru viitor... Speram ca vom regasi aceste clipe ratate in ratacirea noastra si le vom putea trai candva asa cum ar fi trebuit sa le traim acum, cu pasiune, cu sinceritate, cu inocenta...
    In ignoranta noastra uitam ca ceea ce pierdem acum ramane pierdut pentru vesnicie... ca viata nu ne mai ofera sansa de a trai ceea ce nu am stiut sa traim la timp... ca noi nu ne mai permitem sa traim momente pierdute...ca nu mai suntem oamenii de atunci pentru ca viata are grija sa ne transforme.
    Ratacim calea  si ocolim, sperand ca noul drum va fi mai lin... ratacim cu speranta ca vom reusi sa obtinem imposibilul, sa primim ceea ce ni s-a refuzat, sa depasim ceea ce pana acum era interzis pentru noi...
    Ratacim pentru ca e mai simplu si pentru ca speram sa gasim drumul spre noi.