Upside down

Ne-am rasturnat... practic nu a fost nevoie decat de o tumba nereusita si gata... iar aterizarea nu e vreodata mai neplacuta ca atunci cand, din vina ta (sau poate a gravitatiei!) te trezesti incalcit in propriul corp... dureroase vremuri...

Si e nevoie de timp sa ne descalcim si sa ne gasim capatul pentru a putea depana din nou sirul, pe alocuri noduros, pe alocuri lin, al vietii... pentru ca am invatat ca totul incepe de la un capat, niciodata de la mijloc...  

Ne-am rasturnat si cautam un mijloc pentru a evita un inceput... sau poate un sfarsit... pentru ca ne e teama de ceea ce s-ar putea ascunde in inceputuri si sfarsituri ... ne e teama de nou la fel de mult cum ne e teama de a pune punct unui capitol din viata... nu stim niciodata daca vom putea sa scriem la fel de bine urmatorul capitol... nu stim daca va mai exista un capitol in viata noastra... si ne incalcim tot mai mult... fara sansa de scapare... fara nimic...

Insa atunci cand totul va parea mai incalcit ca niciodata... cand vom fi atat de confuzi incat nu ne vom mai da nicio speranta... abia atunci, singuri sau ajutati de o persoana speciala,  vom gasi capatul si vom putea scrie acel capitol de care ne temeam atat de mult...