Sah

Suntem piesele perfecte ale unui pervers joc de sah... pioni rapid sacrificati pe altarul parvenitismului si dorintei de marire a celor ce se cred cu mult deasupra noastra... si, culmea, acceptam in tacere cu fruntile usor aduse spre pamant si inghitim galusca umilintei... nimeni nu vorbeste... e un joc mut in care se stie de la inceput cine vor fi castigatorii...

Parca am vrea sa vorbim... sa tipam ceea ce ne doare... dar tipatul refuza sa se rostogoleasca si sa-si planga durerea... raman cuvintele atarnate de buze si cad istovite inainte de a spune ceea ce mintea gandeste... a disparut curajul... sau, mai curand, curajul e echivalent cu sinuciderea... pentru ca stim ca, odata ce vom urla dreptatea, vom fi singuri in fata mamutului iar sansa nu va fi de partea noastra...

Nimeni nu vorbeste... pentru ca nu mai sunt cuvinte ce se vor rostite... au disparut odata cu gandurile despre dreptate si adevar... acum alergam dupa Pokemoni imaginari si nu mai avem timp sa gandim... avem timp  doar sa prindem iluzii si sa ne imbatam cu ele...