Intre ura si respect

"Nu te urasc... pur si simplu mi-am pierdut respectul pentru tine... s-a pierdut... si, daca ma intrebi cum sau de ce, nu ti-as putea raspunde fara sa te ranesc aratandu-ti adevarata fata... e dureros de  trist sa te vezi acum prin ochii mei...

Nici nu stiu daca imi permit sa urasc pe cineva... ar fi un consum prea mare de energie... de timp... de tot... dar imi permit si pot sa nu te mai respect... e simplu si usor de facut... si doar asta mai conteaza...!"

Exista ura... insa ea presupune sa porti cu tine o povara si sa nu poti nicicand sa scapi de ea... te consuma... te distruge incet pe interior... e un foc ce mocneste in tine si te mistuie incet, transformand in cenusa tot ceea ce e uman in fiinta ta... asa ca, decat sa te distrugi pe tine, distrugi ceea ce oricum era sortit esecului...