Amagiri
Ne masuram zilele in lacrimi sau zambete... in veselie exagerata sau tristete profunda... si suntem oamenii extremelor... de noi create...
Ne masuram relatiile in ani si nu in iubire... nu mai cunoastem valoarea sentimentelor, ci doar a castigului... si lasam in urma iubirea doar pentru sclipirea amagitoare a aurului...
Ne amagim ca vom avea un viitor sclipitor, dar nu facem nimic in prezent pentru a transforma viitorul... si traim imbatati de propriile iluzii doar cu speranta unui "maine" mai bun...
Ne amagim de puterea inrobitoare a banilor, preferand sa-i fim sclavi pentru vecie... si devenim astfel simple instrumente in bataia sortii.... sau a banilor...
Oameni ai extremelor... subjugati pe vecie ideii de putere... uitam ca singura avere pe care o purtam de-a pururea cu noi este in suflet si in minte... si nimeni nu ne-o poate lua vreodata...
Comentarii
Trimiteți un comentariu