Momente

Am uitam care sunt lucrurile cu adevarat importante... am uitat ceea ce conteaza cu adevarat... si asta pentru ca am inceput sa privim catre superficial... si, culmea penibilului, privim cu respect... cu mandrie... cu priviri goale de toate intelesurile, dar in care licaresc picaturi de parvenire... 

Alergam in goana nebuna dupa bani... avere... prieteni falsi atrasi de sunetul gol al banilor ce suna mai trist decat un cantec de jale... ne incarcam bratele de cumparaturi facute la repezeala cu lucruri de care nu avem nevoie doar pentru ca e la moda sa mergi la shopping... 

Uitam sa privim in sufletele oamenilor doar pentru ca ne atrage poleiala hainelor de firma... iar apoi, dezamagiti de esecul relatiilor, ne victimizam si cautam sustinatori ai proastelor noastre convingeri legate de oameni si caracterul lor ce-l vrem impecabil....

Cautam oameni perfecti, dar noi fugim dincolo de perfectiune... pentru ca e greu sa incerci macar sa te schimbi pe tine si sa te transformi in ceva mai bun decat ai fost pana acum... 

Ne ascundem privirile atunci cand ne marturisim sentimentele ... si rostim cuvintele in soapta de parca ne sperie ideea de sinceritate... de expunere totala... de vulnerabilitate... 

Ne dorim relatii perfecte intr-o lume imperfecta pe care noi  o dorim asa... avem pretentii si pretindem adeseori imposibilul...  si renuntam atunci cand  totul devine mai greu... mai profund... mai sincer.... mai implicat...

 Uitam... alergam... cautam... ne ascundem... ne dorim... si suntem oameni...