O idee

"Incearca sa fii puternica!"... pe oricine ati auzi rostind aceste cuvinte ati fi tentati sa credeti ca sunt menite sa aline... ca persoana care le rosteste e cineva care stie sa fie alaturi de cea care trebuie sa faca fata unei mari provocari a vietii...  care trece printr-un moment dificil... traumatic... care traieste o drama...

Dar, daca ati fi acea persoana careia ii sunt adresate aceste cuvinte, ati mai gandi la fel?... ati mai simti compasiunea si sprijinul care va sunt necesare din partea acelei persoane?

Raspunsul ar fi NU!... 

Cand auzim rostindu-se aceste cuvinte care ne indeamna la a fi puternici sau mai puternici,  avem de fiecare data si argumentele necesare  de a spune: "Nu mai vreau!" sau "Nu e cazul!", numai ca, in incercarea de a nu distruge si ce nu a fost distrus... de a mai pastra intacta o bucatica in jurul careia sa ne putem reconstrui...  preferam sa ignoram persoana care ne spune aceste vorbe si sa devenim surzi la tot ce inseamna indemn...

Nu putem fi intotdeauna puternici... si poate nici nu ne dorim... sau poate nici nu e cazul de fiecare data... nu putem  de fiecare data sa nu reactionam  la socuri prin prabusire mai mult sau mai putin totala... nu putem sa ne prefacem ca ceea ce s-a produs nu e atat de semnificativ pentru noi... ca orice ar fi "suntem puternici si trecem peste toate"... nu putem sa zambim cand simtim nevoia sa plangem... nu putem sa radem cand simtim nevoia sa ne prabusim intr-un colt al sufletului pentru a ne regasi echilibrul si a ne inalta... iar, pentru  toate acestea, avem nevoie sa fim slabi pentru a invata sa fim puternici... avem nevoie sa stim sa plangem pentru a invata din nou sa zambim...  avem nevoie sa ne zdrobim pentru a invata sa ne reconstruim altfel... poate un pic mai rezistenti... poate o secunda mai puternici...