In colivie
Ne petrecem viata intre zabrelele propriilor colivii... mai mult sau mai putin aurite... mai mult sau mai putin maiastru lucrate in atelierul propriei constiinte... dar ce e trist este faptul ca nici macar nu realizam ca suntem prizonierii propriilor noastre colivii... artistic transformate in inchisori pe viata... si nimeni nu poate scapa din propria colivie... nu fara daune...
E oare blestem sau binecuvantare?... e miracol sau un pact semnat cu diavolul cu chip de inger?... cred ca explicatia e dincolo de puterea de intelegere a mintii pamantene... cert este ca, pentru fiecare, zabrelele coliviei sunt invizibile... dar suficient de puternice sa franga aripi...
Atunci cand vei reusi sa evadezi din propria colivie, vei simti ce inseamna libertatea... dar, pentru a te bucura de ea, vei avea nevoie timp pentru a-ti desface larg aripile si a zbura... acorda-ti timp suficient pentru a te bucura de un zbor liber... zborul libertatii...
Comentarii
Trimiteți un comentariu