Fericire si inceputuri

Printre crengi inflorite zambeste din nou soarele... timid... neincrezator... dar e un inceput...

E un inceput in toate... dar doar pentru cei ce stiu sa se agate de noi sperante... noi sanse... de noi oportunitati... doar pentru cei ce nu abandoneaza lupta...

Nimic nu e usor... in fapt, orice lucru, oricat de nesemnificativ ar fi, necesita un oarecare efort din partea noastra... necesita implicare... participare... daruire... pentru ca in final sa ne putem bucura de rezultate... sau de lectii invatate bine... 

Oamenii isi doresc un singur lucru... fericire... de fapt, e doar o senzatie produsa in urma obtinerii unei anumite satisfactii... financiare, materiale, relationale... nu auzim insa pe nimeni ca isi doreste echilibru... multumire... impacare... iar acestea sunt etape sau momente ce conduc catre fericire...  pentru ca fericirea se traduce prin fiecare dintre ele... si prin multe altele...

Sunt din ce in ce mai putini oameni care ajung sa multumeasca pentru ceea ce au ... pentru ceea ce sunt... pentru cei pe care ii au in jurul lor... pentru ca vor mai mult... pentru ca nu ajunge... si toate acestea pentru ca pur si simplu nu se plac... nu se accepta... si cauta explicatia nemultumirii lor permanente doar in jurul lor... la cei din jur care vor fi intotdeauna vinovati pentru nereusite... neimpliniri... nefericire... 

Cheia fericirii e in fiecare om si nu in jurul sau... odata acceptat acest lucru e mult mai usor sa obtina ceea ce isi doreste...