Un joc "De-a v-ati ascunselea"

Ne place sa ne ascundem... dupa orice sau dupa oricine... de orice sau de oricine... si nu facem asta doar in joaca... la un moment dat ne ascundem atat de bine incat e nevoie de un efort considerabil ca sa fim gasiti... sau demascati...

Ne ascundem de responsabilitate... e prea mult sau prea greu... e prea solicitant... e mai simplu sa ne ascundem... macar pana trece pericolul... si uite asa scapam de responsabilitate...

Ne ascundem sentimentele... e mai simplu sa traiesti mimand altceva decat sa ai puterea sa recunosti ceea ce simti cu adevarat... e mai simplu sa mimezi bucuria decat sa-ti traiesti tristetea... pentru ca atunci cand esti trist cei din jur tind sa iti afle motivul tristetii... si nu numai ca esti nevoit sa oferi o anumita explicatie (mai mult sau mai putin sincera), dar devin atat de intruzivi incat ajungi sa oferi explicatie la explicatie... si uite asa mimam sentimente...

Ne ascundem gandurile... pentru ca ne permit  sa visam fara cenzura... ne permit sa avem o discutie serioasa cu noi insine fara sa dam impresia celor din jur ca suntem demni de o internare de cel putin jumatate de an intr-un sanatoriu de boli mentale... si uite asa gandurile sunt doar ale noastre si raman ascunse celor din jur...

Ne ascundem dincolo de realitate... evadam pur si simplu in momente de epuizare... cautam linistea in alte dimensiuni... in locuri in care, pentru moment, nu putem ajunge decat apeland la memorie sau imaginatie... pentru ca mintea noastra are nevoie de evadare pentru a-si castiga echilibrul atat de necesar adaptarii la realitatea cotidiana...

Ne putem ascunde aproape de oricine sau de orice... dar nu vom putea niciodata sa ne ascundem de noi insine...