Suspendare

Uneori ramanem suspendati intre cer si pamant... intre implicare totala si nepasare... intre dorinta si dezinteres.... intre iubire si ura... si asta pentru ca nimic nu pare sa capete sens din nicio perspectiva... sau pentru ca ne e teama sa ne apropiem prea mult de un capat sau de celalalt... de un sentiment sau de celalalt... 

Ne e teama sa atingem cerul de teama ca nu ne mai putem intoarce catre pamant... ne e teama sa nu ramanem blocati in permanenta visare si sa nu ne mai trezim vreodata la realitate... oricat de crunta ar fi ea...

Ne e teama sa ne implicam prea mult in tot ceea ce consuma energie... in tot ceea ce necesita prezenta... atentie... implicare totala... pentru ca asteptam sa ne ofere ceilalti siguranta... asteptam ca ceilalti sa se implice mai mult... asteptam ca ceilalti sa ne ofere ceea ce ne lipseste, eventual cu o implicare redusa din partea noastra... si asta e realitatea...

Ne e teama sa alegem dorinta pentru ca s-ar putea sa ne alegem cu un total esec... pentru ca ne place sa fim prevazatori... pentru ca ni s-a spus de atatea ori inca din copilarie sa aplicam tehnica croitorului: "Masori de 10 ori si tai o data!"... si asta ca sa nu strici "materialul"....

Ne e teama sa alegem iubirea... pentru ca ne-a fript de atatea ori atat de tare incat se intampla sa ne apara ca un balaur cu 12 capete... si toate in viata si gata sa atace... dar, paradoxal, nu putem alege ura pentru ca suntem constienti ca ne-ar bloca in timp pe perioada nedeterminata... asa ca ne balansam... si ne balasam pana ne loveste acea dragoste oarba... si am terminat cu "suspendarea"... cel putin pentru o perioada...