Iarna deghizata

Gata!... ma predau... ma declar invinsa de situatie... se pare ca iarna nu-i iarna... nici macar la munte... ba, mai mult, se pare ca acum s-a deghizat in primavara... ca sa fie totul "perfect" pana la capat... iarna cu chip de primavara... 

Cred ca oamenii au invatat de la natura sa imprumute alte fete decat cea cu care i-a inzestrat initial natura... si se deghizeaza... e mai usor parca sa treci prin viata cand ai 1000 de fete in loc de una ... dar, ceea ce nu stiu multi, e ca una valoreaza mai mult decat 1000... 

Si astfel intalnim Sherlock Holmes-i la fiecare pas pe care il facem in viata asta... detectivi inchipuiti  ce isi joaca prost rolurile... dar le joaca, incurcandu-le pe ale noastre... uneori atat de rau incat ne pierdem luni din viata sa le descalcim... 

Deci... iarna sau primavara?... sau doar o iarna deghizata?... oricum nu conteaza... viata isi urmeaza cursul si ne trage dupa ea in ritm alert... fie ca esti pregatit sau nu... fie ca esti dispus sa alergi sau nu... tot o faci in cele din urma... pentru ca nu iti permiti sa te opresti... te restartezi din mers... iti faci update-urile in goana asta nebuna... ciudat de nebuna pe care o numim viata... 

Daca ne-am opri pentru o clipa?... daca am privi cerul?... daca am numara norii si am incerca sa descoperim in ei contururi diverse ca atunci cand eram copii?.... oare am mai putea sa ne reluam goana asta prin viata?... oare nu am ramane in loc pentru totdeauna?... oare vom mai fi pregatiti sa alergam?... si, daca nu, ar conta?...