Despre razbunare

Este aproape imposibil ca in trecerea noastra prin viata sa nu ne fi gandit macar o secunda la razbunare... dar unii dintre noi doar au gandit si atat, pe cand altii au trecut la fapte... diferenta intre unii si altii consta in faptul ca cei care doar au gandit pot sa mearga mai departe iar ceilalti raman prinsi in insusi actul razbunarii, fapt ce-i va urmari pentru foarte mult timp... 

Am gandit pentru o secunda razbunarea... dar ceva m-a oprit... pentru ca am realizat ca as cobori atat de jos incat exista riscul sa nu ma mai pot ridica niciodata... iar consecinta asta a fi  greu de indurat pentru oricine...si am incercat sa uit nedreptatea... raul... suferinta provocata de acestea... dar incercarea de a uita nu a adus si impacarea... linistea sufleteasca... si atunci mi-am propus... aproape mi-am impus sa iert... si am reusit, dar nu imediat...

Poate ca doar gandim razbunarea... si iertam... dar e ceva ce nu iarta... ceva ce e mai presus de noi si care tine o evidenta stricta a lucrurilor... si are grija sa le aseze in asa fel incat tot raul comis... toata nedreptatea... toata suferinta provocata sa se intoarca la un moment dat impotriva celor ce le-a comis... si aici nu e loc de compasiune...  

Nu imi permit sa dau nimanui lectii de viata... poate ca experientele mele de viata sunt nesemnificative fata de ale altora... iar viata nu se invata din carti... nu poate fi teoretizata... dar, daca fiecare ar sta sa analizeze care e de fapt cursul vietii, ar observa cu usurinta anumite aspecte si logica tuturor lucrurilor...