Capcanele trecutului

Se intampla sa alunecam in capcanele trecutului, desi unicul nostru scop este sa privim doar spre viitor... oare de ce?... poate pentru ca trecutul inca nu si-a incheiat toate socotelile cu noi... poate pentru ca noi am intors spatele trecutului fara explicatii... fara scuze... fara iertare... poate pentru ca trecutul nu ramane niciodata trecut... poate se reactiveaza mereu in prezent... poate este unicul mod de a accesa viitorul...

Este cert ca unii dintre noi raman agatati de trecut... traiesc in trecut... se hranesc cu amintiri... se scuza prin regrete...  

Este cert ca unii dintre noi incearca sa scape de trecut... se tem ca nu cumva trecutul sa-si intinda tentaculele si in prezent si sa-l murdareasca... sa-l paralizeze.... sa-l distruga.... si de aceea il reneaga...

Este cert ca unii dintre noi se lupta cu prezentul pentru a scapa de trecut... lupta imposibila... dusa de forte inegale... cu arme invizibile... lupta pierduta dinainte de a incepe...

Este cert ca noi avem nevoie de trecut... asa cum este el... mai bun... mai luminos... sau dimpotriva.... pentru ca, indiferent de vointa noastra, trecutul face parte din noi... e parte din fiinta noastra... e prezent si in minte si pe chip... dar e doar trecut...