Adevaruri

In incercarea de a trece mai usor prin viata uitam cine suntem... ce ne defineste... care ne sunt valorile de la care am pornit... uitam de oamenii care ne-au fost alaturi la inceputuri pentru a ne inconjura de alti oameni care vin catre noi doar pentru a-si urmari propriile interese... uitam de noi, sperand ca vom fi altfel...dar nici macar nu stim ce inseamna acest "altfel"... uitam care ne sunt bazele doar pentru a ne invalui in iluzii desarte... si viata nu devine mai usoara...

Judecam... ii judecam pe altii pentru ceea ce fac sau pentru ceea ce nu fac... dar uitam sa ne intoarcem pentru o clipa privirea spre noi... pentru ca nu avem curajul sa patrundem in mintea si in sufletul nostru de teama de a nu descoperi anumite adevaruri de care fugim intr-o goana nebuna... pentru ca ne sperie ideea de a nu afla ca tocmai noi, cei care judecam cu atata ardoare pe altii, suntem cu mult mai prejos decat cei pe care-i judecam... 

Aruncam priviri critice in care se citeste vadit egoismul... rautatea... invidia...  catre tot ceea ce realizeaza ceilalti... si comentam... mereu... mai mult... din ce in ce mai mult... si ne scuzam, doar fata de noi insine, atunci cand constientizam fapta noastra,  spunandu-ne ca si ceilalti procedeaza la fel in ceea ce ne priveste... 

As vrea sa cred ca dincolo de egoism... rautate... invidie... dincolo de critica rautacioasa adusa felului in care arata, se comporta sau actioneaza ceilalti... dincolo de judecata nedreapta... dincolo de falsitate... dincolo de toate acestea se ascund oamenii buni... drepti... cinstiti... care stiu sa pretuiasca... sa aprecieze... sa se bucure... si sunt convinsa ca este asa.