Renuntare
Doare cand renuntam la fiinta iubita...dar o facem pentru ca ne doare mai mult cand simtim minciuna ce se ascunde in cuvinte atent alese si spuse cu zambetul pe buze... doare cand simtim tradarea fiintei careia i-am acordat incredere deplina...
Renuntam atunci cand nimic din ceea ce am visat impreuna nu mai este un vis, ci doar o amagire... pentru ca doare cumplit de tare, alegem sa nu folosim cuvinte banale care ar suna sec si plecam in tacere, lasand tacerea sa vorbeasca in locul nostru...
Renuntam atunci cand simtim un gol imens in locul ocupat candva de fiinta iubita... un gol care acum nu mai poate fi umplut cu nimic si care provoaca doar suferinta...
Renuntam pentru ca o calatorie in doi nu isi mai are sensul intr-o lume in care am renuntat sa mai visam impreuna... renuntam nu pentru ca visele noastre sunt diferite, ci pentru ca visele noastre nu se completeaza... renuntam nu pentru ca am descoperit diferentele dintre noi, ci pentru ca noi nu ne mai completam...
Renuntam pentru ca ni s-a impus o distanta intre inimile noastre... prin miciuna, tradare, nonimplicare, indoiala...
Renuntam pentru ca fugim de oamenii care ne fac sa plangem in tacere.... renuntam pentru ca am uitat sa plangem impreuna si sa fim doi... renuntam pentru ca iubim sa zambim si avem credinta ca va fi cineva care ne va invita sa nu renuntam niciodata.
Comentarii
Trimiteți un comentariu