After falling...

    Viata asta... si-a facut un prost obicei de a rade in hohote de planurile pe care si le fac oamenii... si oamenii viseaza la ce bine, ce frumos, ce usor, ce extraordinar le va merge de acum incolo... si spera sa munceasca mai putin si sa castige mai mult... si spera sa iubeasca mai putin si sa fie iubiti mai mult... si tot spera la schimburi inechitabile... si viata rade... rade in hohote...
    Nu putem sa ne abtinem sa nu mai facem planuri, sa nu mai visam frumos... e in natura noastra, a oamenilor sa ne imaginam ca vom trai lucruri marete, ca vom ajunge sa ne indeplinim visele, ca vom fi ocoliti de lacrimi, de suferinta.... si visam zambind la ce va fi frumos.... si viata rade, rade in hohote pentru ca stie ea ce stie...
    Si cadem, de multe ori, de la inaltimea viselor noastre... pentru ca viata se joaca cu planurile noastre... pentru ca ne testeaza rabdarea,  intensitatea dorintei, puterea viselor... si viata rade, rade in hohote privindu-ne caderea... dar  uita sa mai rada atunci cand gasim in noi puterea de a ne ridica si a lua visul de la capat... cand gasim puterea de a nu abandona la prima incercare esuata... cand ne ridicam zambind si pornim hotarati spre implinirea unui vis ce nu va fi nicicand abandonat... oricine cade.... e un test al vietii... iar lectia nu e despre cadere, ci despre cat de repede te ridici si cat de mult zambesti dupa asta.