Adevarul gol-golut

    Am ajuns sa traim intr-o continua lamentare...  subiectul: iubiri ratate... gen: "Unde esti? De ce m-ai parasit?" sau "De ce nu ma mai iubesti?"... si se tot incearca sa se gaseasca raspunsuri la niste intrebari fara raspuns... si se pierd nopti intregi intr-o continua framantare si se inunda perne cu lacrimile amare curse din ochii parasitilor sau parasitelor... dupa caz...

   Ei,  bine.... sa vedem... a plecat pentru ca nu te-a iubit niciodata, ci doar s-a folosit de tine... sau... te-a parasit pentru ca nu te-a iubit suficient de mult si a gasit alta iubire mai ofertanta... sau... ai sufocat personajul cu iubirea ta cea mare si si-a luat talpasita in cel mai miseleste mod posibil....sau... ai fost atat de rece incat ar fi inghetat intreaga lume daca s-ar fi apropiat de inima ta asa incat respectivul sau respectiva (dupa caz, fireste) a migrat catre tarile calde... sau... nu mai caut motive pentru ca sunt convinsa ca exista tot atatea motive cate iubiri pierdute a inregistrat omenirea de la inceputuri si pana in prezent... 

    Ideea e ca cineva a parasit pe altcineva... ce e de facut?... exista doar doua variante: una mai simpla, alta mai complicata, dar amandoua se soldeaza cu acelasi final: iubire ratata.

     Varianta simpla: il lasi sa plece sau o lasi sa plece pentru ca, daca te-ar fi iubit cu adevarat, ar fi fost langa tine si ar fi luptat pentru ca iubirea voastra sa nu se stinga niciodata... fie din lasitate, fie din comoditate, fie din lipsa de respect a ales fuga... ii poti spune eventual la revedere.

     Varianta complicata: te agiti, plangi cu lacrimi ce siroiesc ca apele fluviilor pe fata ta, te zbuciumi... iti chemi iubirea vietii tale inapoi... spui ca ierti... ii ceri sa-ti promita ca nu mai face... ii declari iubire vesnica... il certi sau o certi, dupa caz,  pentru ca lasa iubirea voastra sa moara...si se intampla minunea! ... se intoarce si va impacati si va promiteti ca veti fi doar unul pentru altul... ca va veti iubi vesnic, pana cand moartea va va desparti!... DAR... si e un mare dar... ati uitat ca nu e un nou inceput, ci ca ati carpit o iubire care la un moment dat s-a rupt... ati pus un petic pe o rana deschisa... ceea ce nu stiti este ca acel petic va ceda si iubirea se va frange iar si iar... la nesfarsit... pana cand veti obosi sa mai peticiti si abia atunci veti gasi puterea de a o  lua de la capat cu o iubire noua, adevarata, autentica... 

      Concluzia: atunci cand iubesti cu adevarat nu iti faci persoana iubita sa sufere orice s-ar intampla si oricat de grele ar fi incercarile la care va supune viata... iar daca produci suferinta persoanei iubite inseamna ca nu ai iubit niciodata cu adevarat  si ar fi bine sa gasesti in tine suficienta demnitate incat sa-ti recunosti neputinta si sa nu cauti motive penibile pentru asta.