Vise pierdute, suflete goale

     Am cunoscut pe cineva acum ceva timp...un suflet gol, pustiit de neputinta de a intelege ca propriile alegeri ne aduc uneori in imposibilitatea de a mai functiona ca oameni. Cauta si, probabil, inca mai cauta raspunsuri la intrebari pentru care nimeni nu e pregatit sa ii ofere acel raspuns care sa ii satisfaca asteptarile.
   A avut totul, dar, intr-un moment in care totul nu mai intruchipa perfectiunea, a ales sa aiba mai mult pentru ca i s-a parut ca i se cuvine...si a gasit mai mult, pentru ca banii cumpara aproape orice, mai putin  sentimente. Dar a pierdut ceea ce nu putea fi cumparat cu bani, ci cu atentie, daruire, responsabilitate, implicare...a pierdut un VIS!
    Fiecare dintre noi visam si dorim ca aceste vise sa se transforme in realitate...cand visul devine realitate, consideram ca meritam, ca am luptat pentru asta, ca ni se cuvine si uitam sa multumim pentru darul primit. Un vis implinit e un dar pe care ni l-a oferit viata, o sansa unica, un semn al recunoasterii noastre...dar, de cele mai multe ori, ne pierdem visele...poate pentru ca uitam sa le traim pana la capat!