Un ultim zambet!
Isi plang copacii toamna in tacere...e tacerea despartirii de imbratisarile calde si blande...e tacerea ultimelor clipe de senin inaintea furtunii ce va sa vie...
Pe aleile parcurilor, oamenii trec prin ploaia de frunze ce-si clatina alene caderea spre pamant...unii trec grabiti fara sa le vada, fara sa le simta...altii le zambesc si le admira gratia. Inteleg despartirea si o traiesc diferit.
Fiecare despartire aduce un final, dar si un nou inceput...invatam din fiecare experienta, mai mult sau mai putin placuta, si visam ca viitorul sa ne aduca momente fericite...e speranta unui nou inceput si dorinta ca visele sa se transforme in realitate.
Orice despartire e o tranzitie spre o alta etapa a vietii spre care ne indreptam...depinde numai de noi daca pasii pe care ii vom face vor fi siguri, hotarati sau, dimpotriva, ezitanti, marcati de umbrele trecutului...daca vom alege sa alergam spre viitor, daca vom face trecerea in pasi de dans sau vom pasi obositi spre inainte. Ar fi bine sa privim spre viitor cu incredere, sa ne permitem sa zambim trecutului si sa multumim pentru ca acum suntem mai buni, mai pregatiti pentru ceea ce va urma.
Zambiti-i toamnei la despartire si primiti puritatea iernii cu incredere, asteptand sa va implineasca bucuria!
Comentarii
Trimiteți un comentariu