Ratacire

    Ratacim...ratacim prin viata...ratacim prin visele noastre, prin visele altora... ratacim printre ganduri...ratacim printre sentimente, dorind...ratacim spre cautarea continua a unui nou inceput... ratacim calea spre noi insine, sperand la regasire!
    Ne pierdem in freamatul civilizatiei si uitam sa mai fim noi...uitam sa mai traim clipa...uitam sa ne bucuram de prezent facand planuri pentru viitor...Speram ca vom regasi aceste clipe ratate in ratacirea noastra si le vom putea trai atunci, in viitor, asa cum ar fi trebuit sa le traim acum, in prezent...cu pasiune, cu sinceritate, cu inocenta...
    In ignoranta noastra uitam ca ceea ce pierdem acum ramane pierdut pentru vesnicie...ca timpul nu ne mai ofera sansa de a trai ceea ce nu am stiut sa traim acum...ca noi nu ne mai permitem sa traim momente pierdute...ca nu mai suntem oamenii de atunci pentru ca viata are grija sa ne transforme.
    Ratacim calea  si ocolim, sperand ca noul drum va fi mai lin...ratacim cu speranta ca vom reusi sa obtinem imposibilul, sa primim ceea ce ni s-a refuzat, sa depasim ceea ce pana acum era interzis pentru noi...
    Opriti-va din ratacirea voastra pentru o clipa si nu mai permiteti timpului sa va rapeasca emotia unui noi inceput!