Orgoliu contra destin
Chiar asa? Este ceva care ii va desparti pentru intotdeauna: ORGOLIUL. Ideea ca unul a gresit mai mult decat altul... unul a iubit mai putin decat altul.... unul a oferit mai putin decat celalalt...unul s-a implicat mai putin decat celalalt...etc. As putea continua, dar finalul ar fi acelasi... si nu e finalul fericit din basme: "Si au trait fericiti pana la adanci batranete!", ci cel din lumea reala: "Si nu vor mai fi niciodata impreuna!".
Ca adulti le cerem copiilor sa aiba maturitatea necesara si sa imparta dulcele cu prietenii de joaca, sa ofere jucaria preferata unui frate mai mic chiar daca si ei simt nevoia sa se bucure de ea exact in acel moment, sa isi ceara iertare de fiecare data cand gresesc, sa vorbeasca intotdeauna frumos si sa foloseasca cuvintele "magice", sa fie politicosi...dar noi, ADULTII, procedam intotdeauna asa intr-o relatie? Nu chiar, dar noi avem voie sa gresim ca doar suntem ADULTI...sau, mai rau, nici nu ne dam seama ca gresim exact acolo unde pretindem ca am fi experti si ca ii putem invata pe altii!
Ca ADULTI uitam ca trebuie sa ascultam, ca trebuie sa intelegem, ca trebuie sa fim prezenti nu doar fizic...uitam ca nevoile noastre nu sunt mai importante decat ale partenerului, ca trebuie sa folosim cuvinte magice, ca trebuie sa iertam si sa ne cerem iertare etc...UITAM, dar noi avem voie sa uitam!!!
Si uite asa, destinul ne aduce impreuna, dar orgoliul personal ne desparte pentru totdeauna!
Comentarii
Trimiteți un comentariu