Iarta!

     A ierta presupune a elibera...nu eliberam pe celalalt de povara raului comis prin vorbe si fapte, ci ne eliberam pe noi de povara amintirilor dureroase in incercarea timida de a ne regasi linistea.

   Iertam pentru ca nu ne permitem sa fim prizonierii urii care ne-ar tine incatusati ani la rand si ne-ar vitregi sufletul si urati chipul.

    Iertarea nu se vrea o cale spre razbunare, ci o lectie acordata celor care ne-au facut cu buna stiinta sau involutar un rau atunci cand viata ne-a intersectat pentru un timp drumurile. E  o lectie predata de la distanta si adresata sufletului si mintii din care vor invata doar cei care stiu sa invete.

    Iertarea nu inseamna ca aprobam si acceptam un comportament  care ne-a ranit  si nici ca acordam permisiunea ca acest comportament sa se repete la nesfarsit, ci  inseamna ca suntem constienti de ranile provocate sufletului nostru, dar ca alegem sa ne eliberam de resentimente pentru a putea sa ne continuam drumul. 

   Iertam nu pentru a schimba trecutul, ci pentru ca nu ne permitem sa purtam povara amintirilor dureroase in viitor....iertam trecutul pentru a putea sa ne bucuram de ceea ce viata va transforma in zambet pentru noi.

   Iertam chiar si atunci cand nu ni se cere sa facem asta pentru ca a purta resentimente e ca si cum ne-am ingheta sufletul si l-am supune astfel la cel mai cumplit chin ce a fost oferit umanitatii. 

  Iertarea e darul oferit de divinitate muritorilor alaturi de intelepciune si puritate sufleteasca. Depinde numai de noi sa alegem calea pe care dorim sa pasim prin viata.