Dragostea, un puzzle minunat

   

Toamna rece isi scutura lacrimile pe strazile oraselor si in inimile oamenilor...degeaba privesc in sus cautand cu disperare o raza de soare care sa le incalzeasca inima...acum ei  cauta dogoarea soarelui de vara in imbratisarea fiintei iubite. In momentul in care o intalnesc, se ascund de sagetile reci ale toamnei si viseaza...Sunt oamenii care pot sa viseze...sunt oamenii care iubesc... si ei stiu cum sa iubeasca....ei au invatat cum sa faca un puzzle!
"Dragostea e ca un puzzle, greu de asamblat, dar minunat atunci cand toate piesele sunt asezate la locul potrivit".
     E un puzzle in care fiecare partener are de potrivit in acelasi timp piesa sa cu cea a  partenerului. Daca unul dintre ei rataceste o singura piesa, puzzle-ul se risipeste...nu s-a mai realizat intregul...ori intregul reprezinta perfectiunea...o dragoste perfecta.
      Dragostea nu e  un puzzle complicat, dar e greu de asamblat pentru ca e nevoie de atentie, daruire, implicare, sinceritate, seriozitate, emotie...atunci cand piesele sunt intotdeauna pastrate cu grija iar partenerii   aseaza piesa langa piesa pentru a forma un intreg, finalul va fi intotdeauna o minune...
      Daca oamenii vor gasi resursele necesare sa poata asambla piesele, nu vor mai simti niciodata in inimi si pe obraji lacrimile toamnei!