Despre roluri si iubire

 Interpretam roluri inca de la nastere...la inceput fiu/fiica, mai apoi coleg/a, prieten/a, iubit/a, sot/sotie etc...Aceste roluri sunt determinate de natura relatiilor pe care le avem cu cei din jurul nostru....iar la baza tuturor relatiilor interumane stau intotdeauna sentimentele.
 Se spune ca omul este singura fiinta capabila de sentimente superioare iar unul dintre aceste sentimente este iubirea.
      Iubirea se invata, se cultiva, se dezvolta...si se transforma in ceva pentru care cuvintele nu au destule intelesuri. Incercati sa explicati cuvantul dor cuiva...si nu e doar o lipsa, e mai mult de atat... e o lipsa care implica durerea, neputinta de a fi cu  persoana pe care o iubesti.
     Iubirea are nevoie de atentie, de pasiune, de implicare totala, de rabdare, de incredere, altfel moare....iar noi suntem cei care o ucidem, o anulam, renuntand la ea parca prea usor....
     Privesc uneori pe strada cupluri de batranei albiti de ani si de griji, dar care mai pastreaza in ochi acea scanteie a unei iubiri tainice...Admir grija cu care el o ia de brat si se asigura din cand in cand ca este bine, aruncand priviri furisate...realizez ca ea este constienta ca o vegheaza si ii strange bratul ca el sa o stie in siguranta...doar impreuna se simt la adapost fata de agitatia lumii ce-i inconjoara...sunt inseparabili, una si aceeasi persoana, doar ei au reusit sa se completeze perfect si sa reziste anilor de greutati carora le-au facut fata atat de bine in doi. Nu pot defini iubirea lor pentru ca ar suna sec imbracata doar in cuvinte, dar as vrea sa pot sa stiu care este secretul retetei lor perfecte de iubire.