Se intampla adesea sa ne intrebam "
Unde am gresit?", "
Oare daca as fi procedat altfel acum as fi fost fericit/a?", "
Cum de nu mi-am dat seama de asta decat atunci cand a fost prea tarziu?", etc. Sunt intrebari fara raspuns...si, cu cat vom cauta mai mult un raspuns care sa ne satisfaca, cu atat vom consuma mai multe resurse, ne vom simti mai neputinciosi si mai nesemnificativi in comparatie cu ceilalti. Uneori e mai bine sa acceptam ca pur si simplu nu exista raspunsuri...ca oamenii se schimba, ca intamplarile din viata noastra ne schimba, ca experientele de viata ar trebui sa fie sursa de invatare si nu de regrete...nu putem cere raspunsuri de la oamenii care nu sunt pregatiti sa le ofere...
Atunci cand vom obosi suficient de mult astfel incat aceasta oboseala sa constituie o piedica in calea devenirii noastre, abia atunci ne vom resemna si vom accepta ceea ce soarta ne-a harazit...fara a mai cauta explicatii, fara a mai incerca sa gasim solutii care nu mai au aplicabilitate.
Suntem exact ceea ce ne dorim sa fim si singurul lucru pe care il putem face pentru noi ca oameni este sa ne pastram demnitatea in fata oricarei provocari la care ne supune viata....
Comentarii
Trimiteți un comentariu