Ina Stan

Inainte de a-i cere sa te iubeasca, roag-o mai intai sa aiba toata increderea in tine... insa nu-i promite nimic din ceea ce nu iti poti promite mai intai tie... promisiunea pe care o faci catre tine va fi intotdeauna mai greu incalcabila... Inainte de a pretinde iubire, asigura-te ca poti oferi iubire... insa trebuie sa stii ca iubirea nu cunoaste unitati de masura, asa ca nu incerca sa o cantaresti... ofer-o si multumeste atunci cand se intoarce catre tine... Pretindem, impunem, exageram si respingem... suntem egoisti si nu intelegem ca iubirea nu se traduce niciodata prin EU, ci inseamna intotdeauna TU... ne incalcam propriile reguli si asteptam mereu mai mult decat putem oferi... ne certam de la prea mult sau de la prea putin, uitand sa traim multul si putinul... Realizam prea tarziu ca nu mai avem nici mult, nici putin si speram intr-o alta iubire pe care  o tratam exact la fel... si asta pentru ca avem falsa impresie ca suntem pregatiti sa oferim totul, in schimb repetam

Poate ca nu stim intotdeauna unde vom ajunge, dar stim de ce plecam... plecam pentru ca nu mai credem in cuvinte atunci cand faptele le contrazic... plecam pentru ca am invatat sa citim in ochi si nu pe buze... plecam pentru ca simtim cum tipa singuratatea si cum ne condamna la tristete vesnica... si atunci alegem. Nu conteaza cum  plecam... daca alergam sau abia taram pasii, daca ocolim gropile sau ne afundam in ele fara ca macar sa ne pese, daca privim doar inainte sau mai aruncam   priviri  in urma noastra.... conteaza faptul ca reusim sa ne desprindem  si sa gasim puterea de a merge mai departe... Poate ca nu stim intotdeauna ce gasim in drumul nostru, dar stim ce cautam... cautam fericirea, implinirea, linistea, relaxarea, iubirea, binele... nu le gasim usor... dar le cautam pentru a le simti si trai chiar si pentru o clipa. Poate ca nu stim intotdeauna ce vom primi de la oameni, dar am stiut intotdeauna de ce avem nevoie si ce meritam... oamenii ofera exact ceea

Nu te agata de o greseala doar pentru ca ai pierdut foarte mult timp in a o comite... cu siguranta scopul tau era cu totul altul... mintea ta isi imagina un succes si deja te vedeai incununat cu laurii victoriei... din pacate, rezultatul este altul... deci, accepta-l si treci mai departe... Ramanem atarnati de propriile greseli... pierdem timp in incercarea de a le transforma in victorii, dar rezultatul va fi intotdeauna tot o greseala... si o greseala va ramane intotdeauna o greseala si atat... nu va fi niciodata o reusita, oricate sanse ii vom da...  Nu ar trebui sa ne sperie faptul ca gresim, ci faptul ca nu reusim sa pasim peste greseala... ca nu vedem dincolo de ea si ca ratam sanse reale de a obtine victorii... 

Destinul ne aduce in cale oameni pe care i-am putea iubi... dar tot el este cel care transforma iubirea in ura iar mai apoi in indiferenta... sau oamenii fac oare asta???  Iubirea moare... la unii subit, la altii in chinuri insuportabile... ca si viata de altfel.  Putem invinovati destinul pentru esecul nostru intr-o relatie de iubire... si intotdeauna o facem pentru ca suntem incapabili sa ne recunoastem neputinta, lasitatea. In dorinta noastra de a fi perfecti in ochii celorlalti, jucam roluri....dar, uneori, ajungem sa le jucam prost, incomplet iar perfectiunea se risipeste precum un fum... si ramanem noi, cei reali, in fata unei persoane care nu ne mai cunoaste si care nu stie cum sa se raporteze la "noul" nostru EU... intotdeauna vom considera ca noi nu ne-am schimbat, ca am ramas aceiasi oameni si ca e vina celuilalt, ca el vrea sa ne schimbe, sa fim conform dorintelor si idealurilor sale. GRESIT! In momentul in care nu vom mai juca rolul partenerului perf

Iarta-mi tacerea, dar nu stiu cum altfel sa iti spun ceea ce cuvintele mele nu pot sa o faca...  am ales tacerea cuvintelor... am ales cuvinte surde, cuvinte mute, dar toate iti soptesc in tacere ceea ce cuvintele mele  nu pot sa rosteasca... sau nu stiu cum... pentru ca ale mele cuvinte sunt dureros de sincere... Tacerea  mea e tacerea noastra, dar nu e si tacerea ta... nu are cum sa fie pentru ca tu nu stii sa asculti in tacere ceea ce oamenii nu spun... tu nu intelegi necuvintele... tu nu intelegi limba sufletelor care comunica ... fara cuvinte, fara semne, fara subintelesuri... Folosesc cuvinte doar atunci cand am cu adevarat ceva de spus si stiu ca exista cineva care sa ma asculte, sa ma inteleaga si sa inteleaga... pentru ca uneori cuvintele pot distruge, alteori pot inalta... uneori pot sfarma cu puterea lor suflete, alteori pot transforma durerea in fericire... Iarta-mi tacerea, dar tacerea mea vorbeste... invata sa o asculti si sa o intelegi pentru noi.