Gânduri

Nu suntem destinați să rămânem indiferenți la problemele celor din jurul nostru... nu asta e menirea noastră, a oamenilor.

Se presupune că suntem meniți să trecem peste tragediile pe care viața ni le aduce în cale și cu care ne lovește brusc, fără avertismente,  fără compasiune...

Suntem meniti să ne ridicăm din propria durere pentru a-i ajuta pe cei din jurul nostru care trăiesc, la rândul lor, episoade dureroase... pentru că asta înseamnă umanitatea... 

Suntem oameni și nu ne putem permite să rămânem blocați în gânduri sau momente dureroase... pentru că asta ne împiedică evoluția... ne împiedică transformarea în ceva mai bun, în altceva mai frumos, mai înțelept... așa că ne deblocăm pentru a ne bucura de darurile cu care ne înzestrează viața pe mai departe... daruri mai mult sau mai putin așteptate...

Vom găsi în aceste daruri puterea de a merge mai departe... lecțiile care ne vor ajuta să facem trecerea mai ușoară... gândurile care ne vor ajuta să înțelegem adevăratul sens al vieții... al rostului nostru pe acest pământ...

Rănile se vor vindeca, dar vor lăsa semne.... depinde de fiecare dintre noi dacă vom privi aceste semne ca pe niște traume sau ca pe niște lecții care ne-au făcut mai înțelepți... mai pregătiți pentru viață... mai netemători... pentru că, în fapt, asta e menirea rănilor... să transforme și să întărească.