Ina Stan

     Nu poti sa iti pui iubirile in stand by, sa te intorci pentru  a  termina una si apoi sa revii si  sa te astepti ca cealalta ramasa sa fie neatinsa.     Nu te poti juca cu sentimentele a doua persoane in acelasi timp, amagindu-le cu "sinceritatea" ta...impunand increderea lor in tine, in caracterul tau integru...     Nu te poti amagi pe tine la nesfarsit ca iubirile tale cred in vorbele  false pe care iti place sa le spui atat de des pentru ca suna bine...e absurd sa crezi ca iubirile tale nu simt dualitatea ta...     Nu poti gasi suficiente argumente pentru a te convinge ca dispui de resurse afective pentru a putea  iubi doua persoane in acelasi timp intrucat tu  simti nevoia sa le ai pe amandoua...     Nu poti sa continui sa joci un rol stiind ca la un moment dat piesa se va sfarsi iar finalul nu va primi aplauze...      Dar poti incerca...sa vezi cat de bun actor esti...cat de bine reusesti sa iti asumi  lacrimile tradarii...cat de OM  te simti la finalul

     Isi plang copacii toamna...un plans usor, abia simtit ca un sarut suav depus pe fruntea unui prunc.     Isi plang copacii toamna in tacere...e tacerea despartirii de imbratisarile calde si blande...e tacerea ultimelor clipe de senin inaintea furtunii ce va sa vie...     Pe aleile parcurilor, oamenii  trec prin ploaia de frunze ce-si clatina alene caderea spre pamant...unii trec grabiti fara sa le vada, fara sa le simta...altii le zambesc si le admira gratia. Inteleg despartirea si o traiesc diferit.      Fiecare despartire aduce un final, dar si un nou inceput...invatam din fiecare experienta, mai mult sau mai putin placuta, si visam ca viitorul sa ne aduca momente fericite...e speranta unui nou inceput si dorinta ca visele sa se transforme in realitate.      Orice despartire e o tranzitie spre o alta etapa a vietii spre care ne indreptam...depinde numai de noi daca pasii pe care ii vom face vor fi siguri, hotarati sau, dimpotriva, ezitanti, marcati de umbrele trecutului...d