Ina Stan

Este aproape imposibil ca in trecerea noastra prin viata sa nu ne fi gandit macar o secunda la razbunare... dar unii dintre noi doar au gandit si atat, pe cand altii au trecut la fapte... diferenta intre unii si altii consta in faptul ca cei care doar au gandit pot sa mearga mai departe iar ceilalti raman prinsi in insusi actul razbunarii, fapt ce-i va urmari pentru foarte mult timp...  Am gandit pentru o secunda razbunarea... dar ceva m-a oprit... pentru ca am realizat ca as cobori atat de jos incat exista riscul sa nu ma mai pot ridica niciodata... iar consecinta asta a fi  greu de indurat pentru oricine...si am incercat sa uit nedreptatea... raul... suferinta provocata de acestea... dar incercarea de a uita nu a adus si impacarea... linistea sufleteasca... si atunci mi-am propus... aproape mi-am impus sa iert... si am reusit, dar nu imediat... Poate ca doar gandim razbunarea... si iertam... dar e ceva ce nu iarta... ceva ce e mai presus de noi si care tine o evidenta stricta

Undeva, departe, ninge cu vise frumoase... iar visul nu ramane doar un vis, ci se transforma in realitate imediat ce se lipeste de  un alt vis... vise lipite... vise traite... realitate... Oare de ce visele noastre nu se transforma toate in realitate?... poate pentru ca nu intalnesc un alt vis de care sa se lipeasca... si se mistuie repede... inainte de a se concretiza... poate ca liantul intre vis si realitate este doar un alt vis.. care sa ajute... care sa sprijine devenirea... Poate ca un vis izolat ramane doar un vis si atat... poate ca un vis are nevoie de macar un alt vis care sa-l scoata din starea de visare si sa-l aduca in concret... in lumea reala... Tuturor ne plac visele... dar, atat timp cat raman doar la stadiu de vise, vom putea trai doar cu ochii inchisi...