Ina Stan

Si bat... si se zbat in amurgul unei toamne reci si mohorate... bat pentru cei ce ce au incetat sa le mai auda... clopote surde ce rasuna a pustiu pentru oameni reci si mohorati ca toamna... Am pornit cu totii pe un drum ce-si cerne anotimpurile si pe noi odata cu ele... ne strecuram timid printre ghiocei si raze... printre frunze aramii si fulgi de zapada... si trecem pe rand, tinandu-ne de maini, spre o alta cale, necunoscuta noua...  E toamna... iar... si ploua si e frig... din cer se desprind lacrimi ce se impletesc in dans timid cu frunzele... si cad in sarut bland  pe pamant sa fie mai aproape de noi.. mai aproape de sfarsit...