Ina Stan

Se apropie cu pasi repezi un nou an... abia realizez cand se scurge timpul... e aproape imperceptibil in trecerea sa... si doar acele cateva secunde la trecerea dintre ani vor face diferenta... pentru ca ele marcheaza efemeritatea...  Suntem ajutoarele timpului... pentru ca noi suntem cei care numara... secunde... minute... ani... dar nimic nu dureaza mai mult decat o clipa... pentru ca ea face diferenta intre fericire si suparare... intre agonie si extaz... intre viata si moarte...  Marcam timpul... sau timpul ne marcheaza pe noi?... oricum nu conteaza cine si cum se joaca... cine si cum e serios... sau cat de serios este.... Fie ca noul an care aproape ne bate la usi sa fie un an plin de vise... plin de magie...  plin de o frumoasa nebunie...  Sper ca fi un an in care veti citi niste carti extraordinare... ca veti saruta pe cineva care va va crede mirifici... ca nu veti uita sa va descoperiti noi pasiuni... ca nu veti inceta sa va redefiniti... ca veti canta... veti dansa...

Nu suntem destinati sa ramanem indiferenti la problemele celor din jurul nostru... nu asta e menirea noastra... a oamenilor ... Se presupune ca suntem meniti sa trecem peste tragediile pe care viata ni le aduce in cale si cu care ne loveste brusc... fara avertismente... fara compasiune... suntem meniti sa ne ridicam din propria durere pentru a-i ajuta pe cei din jurul nostru care traiesc la randul lor episoade dureroase... pentru ca asta inseamna umanitatea...  Suntem oameni si nu ne putem permite sa ramanem blocati in ganduri sau momente dureroase... pentru ca asta ne impiedica evolutia... ne impiedica transformarea in ceva si mai bun... mai frumos... mai intelept... asa ca ne deblocam pentru a ne bucura de darurile cu care ne inzestreaza viata pe mai departe... daruri mai mult sau mai putin asteptate... Vom gasi in aceste daruri puterea de a merge mai departe... lectiile care ne vor ajuta sa facem trecerea mai usoara... gandurile care ne vor ajuta sa intelegem adevaratul sen