"De-a v-ati ascunselea!"
Ne jucam cand eram copii... un joc pe care-l doream sa continue la nesfarsit... batranul "De-a v-ati ascunselea!"... De cand venea primavara si pana toamna tarziu era imposibil sa nu fie jucat macar o data pe zi... iar vara era nebunie in curtea bunicilor... verisori... prieteni... copii de prin vecini... ore intregi... fara oboseala... fara pauze... fara sa simti macar ca ti-e foame sau sete... si jocul continua... pana tarziu in noapte... Atunci aveam convingerea ca jocul acesta e doar pentru copii... ca adultilor le este cu desavarsire interzis sa il joace... si m-am inselat doar partial... pentru ca si adultii il joaca... dar e un altfel de joc... care nu aduce veselie, ci tristete... care nu aduce langa prietenii aproape, ci ii indeparteaza... Si jocul nu mai e joc, ci altceva... iar in jurul lui se tese un adevarat labirint de intrigi... temeri... indoieli... "De-a v-ati ascunselea!" se transforma in altceva in momentul in care adolescentii ii t