"De-a v-ati ascunselea!"
Ne jucam cand eram copii... un joc pe care-l doream sa continue la nesfarsit... batranul "De-a v-ati ascunselea!"...
De cand venea primavara si pana toamna tarziu era imposibil sa nu fie jucat macar o data pe zi... iar vara era nebunie in curtea bunicilor... verisori... prieteni... copii de prin vecini... ore intregi... fara oboseala... fara pauze... fara sa simti macar ca ti-e foame sau sete... si jocul continua... pana tarziu in noapte...
Atunci aveam convingerea ca jocul acesta e doar pentru copii... ca adultilor le este cu desavarsire interzis sa il joace... si m-am inselat doar partial... pentru ca si adultii il joaca... dar e un altfel de joc... care nu aduce veselie, ci tristete... care nu aduce langa prietenii aproape, ci ii indeparteaza...
Si jocul nu mai e joc, ci altceva... iar in jurul lui se tese un adevarat labirint de intrigi... temeri... indoieli...
"De-a v-ati ascunselea!" se transforma in altceva in momentul in care adolescentii ii transforma in parteneri de joaca pe parintii lor... se ascund... incearca cu toata fiinta lor sa nu ii gaseasca parintii... dar in zadar... pentru ca oricum ii afla... insa nici ei nu abandoneaza jocul, ci o iau de fiecare data de la capat...
Ca tanar, continui jocul cu iubitul/iubita... sa nu te prinda... sa nu te afle... poate mai merge macar o data... dar, oricat de bine te-ai ascunde, tot te afla... pierzi... dar o iei de la capat... de fiecare data...
Ca adult responsabil... adevarat om de cariera... continui jocul "De-a v-ati ascunselea!"... cu seful... ba esti la serviciu, ba nu esti... apoi cu sotul/sotia... sa nu cumva sa te afle ca ti-ai gasit o alta... "distractie"... poate merge... macar de data asta...
Ca batran... cand ar trebui sa te linistesti... sa te bucuri de pensie... de nepoti... vezi ca nu se poate... pentru ca trebuie sa continui jocul... "De-a v-ati ascunselea!" ... numai ca acum ai un singur partener de joaca... si nu e chiar cel mai potrivit pentru cel ce iubeste viata....
Comentarii
Trimiteți un comentariu