Ina Stan

Am invatat sa cautam intotdeauna vinovati dincolo de noi chiar si atunci cand greselile ne-au apartinut in totalitate... am invatat sa declinam adevarul, sa ne lovim de sinceritate si sa cerem scuze minciunii... Am invatat ca responsabilitatea nu mai este o necesitate... ca ne putem strecura  si altfel... ca nu avem nevoie pentru a trai bine decat de  relatii atent alese... Am invatat ca trebuie sa "ceri" ca sa primesti, chiar daca a cere a devenit sinonim cu a cersi... cersim drepturile ce sunt incalcate voit, cersim atentia ce ne este refuzata, cersim dreptatea pe care am pierdut-o, cersim la nesfarsit tot ceea ce in mod normal ni s-ar fi cuvenit... Am invatat  privindu-i pe altii si intelegand ca platesc un pret pentru a le fi usor si bine. E pretul fruntii plecate in fata furnizorilor de astfel de stari.  Un om care pleaca fruntea este un om frant in fata demnitatii umane.  Nu, nu pot alege o frunte plecata pentru  a-mi fi usor si bine, asa ca aleg sa

Daca ar fi sa-mi odihnesc gandul pe un fulg, atunci s-ar topi la prima raza de soare si s-ar scufunda in adancul marii... adio gand! Daca ar fi sa-mi cada lacrima pe obrazul tau, atunci s-ar topi la primul zambet si ar disparea in eternitate... adio lacrima! Daca ar fi sa-mi  visez visul, atunci nu ar trebui sa ma trezesc niciodata pentru ca visul s-ar contopi cu realitatea... adio vis! Daca ar fi sa pot rasturna lumea, atunci s-ar intoarce timpul pentru ca lumea ta e timpul meu... adio timp! Daca ar fi sa pastrez ceva, atunci as pastra surasul unei lumi intregi pe chipurile noastre... si atat!

Se sfarseste, insa e doar o trecere spre un alt an... cu exact aceleasi anotimpuri... exact aceleasi luni si  aceleasi zile denumite generic in calendare si masurate cu exact aceleasi unitati de masura... se sfarseste un an, dar incepe un altul si tot ceea ce il face sa fie dorit si asteptat cu nerabdare este speranta ca poate va fi mai bun decat cel care tocmai se pregateste sa paraseasca scena timpului... Un bilant de sfarsit de an... niciodata... pentru ce?... la ce ar folosi?... sunt doar 365 de zile care au trecut... cu realizari si pierderi... cu zambete si lacrimi... cu momente de relaxare, dar si de agitatie maxima... si cu atat de multe altele... cine ar sta sa numere, sa calculeze, sa analizeze, sa priveasca in trecut spre un timp care nu mai este??? Planuri pentru anul ce va sa vina????... nici macar... si asta pentru ca timpul m-a invatat ca planurile se fac pentru ca Dumnezeu sa aiba de ce sa rada... nu mai fac planuri... nu mai stabilesc termene, pur si simplu iau