Am invatat...

Am invatat sa cautam intotdeauna vinovati dincolo de noi chiar si atunci cand greselile ne-au apartinut in totalitate... am invatat sa declinam adevarul, sa ne lovim de sinceritate si sa cerem scuze minciunii...

Am invatat ca responsabilitatea nu mai este o necesitate... ca ne putem strecura  si altfel... ca nu avem nevoie pentru a trai bine decat de  relatii atent alese...

Am invatat ca trebuie sa "ceri" ca sa primesti, chiar daca a cere a devenit sinonim cu a cersi... cersim drepturile ce sunt incalcate voit, cersim atentia ce ne este refuzata, cersim dreptatea pe care am pierdut-o, cersim la nesfarsit tot ceea ce in mod normal ni s-ar fi cuvenit...

Am invatat  privindu-i pe altii si intelegand ca platesc un pret pentru a le fi usor si bine. E pretul fruntii plecate in fata furnizorilor de astfel de stari.  Un om care pleaca fruntea este un om frant in fata demnitatii umane.  Nu, nu pot alege o frunte plecata pentru  a-mi fi usor si bine, asa ca aleg sa imi recunosc greselile si sa suport consecintele... aleg sa spun adevarul... aleg sinceritatea oricat de dureroase pierderi ar aduce cu ea.... aleg sa nu primesc nimic din ceea ce nu mi se cuvine... aleg sa nu cersesc... aleg toate acestea indiferent de costurile lor... si stiu ca pretul platit nu se va traduce niciodata in "usor si bine".