Ina Stan

Suntem calatori prin viata... calatorim odata cu timpul si ne sfarsim calatoria atunci cand timpul hotaraste ca trebuie sa se desparta de noi... Viata e o calatorie... de la inceput si pana la sfarsit... o calatorie plina de momente frumoase... cu multe obstacole... uneori inecata in lacrimi... alteori cu rasete zgomotoase... dar intotdeauna o calatorie presarata de emotii... Calatorim prin viata... si, cu fiecare calatorie pe care o facem, lasam  ceva din noi  in urma... o varsta... un prieten... o fiinta draga... dar luam cu noi exact ceea ce avem nevoie pentru ca restul calatoriei sa fie de fiecare data altfel... Viata ne ispiteste intotdeauna cu ceva... si ne cere sa alegem... si ne impune sa plecam... sa parasim... sa cunoastem... sa intelegem... sa respingem... pentru ca viata nu inseamna sa stai in zona ta de confort si sa nu  faci un pas in afara acestei zone.. viata inseamna sa pasesti in necunoscut... sa te expui provocarilor... sa invingi neprevazutul... sa incerci

Traim fiindu-ne teama de ceea ce s-ar putea intampla si uitam sa traim indiferent de ceea ce ni se intampla... ne petrecem viata paralizati de teama unui esec... a unei pierderi... si nu incercam sa infruntam pericolul indiferent de consecinte... nu infruntam viata... nu ii sfidam limitele pe care ni le impune... ne creem propriile zone de confort din care refuzam sa mai iesim... pentru ca ne e teama de nou... de necunoscut... de altceva... Asteptam sa se produca miracole... dar uitam ca noi suntem  miracole care deja s-au produs... asteptam ca viata sa ne ofere doar frumos... doar bine... doar exceptional... dar oare am putea numi toate acestea experienta? Putem oare gasi in noi curajul de a infrunta orice, oricand? Putem face efortul de a intelege ca orice ni se intampla are un scop anume?  Evenimentele din viata noastra au intotdeauna un singur sens: fie sunt o binecuvantare, fie sunt o lectie menita sa ne invete  ceva. Depinde de fiecare dintre noi sa le transforme in ceva