Ina Stan

   Se sfarseste toamna fara noi...iar noi ne risipim clipele cum numai toamna isi risipeste frunzele in vant...    Pretindem ca nu suferim, aratam lumii cat de puternici suntem, dar sufletele noastre plang in tacere pentru ca ne dor clipele pierdute, ne dor momentele de ratacire, ne doare propria nepasare, ne doare intreaga fiinta...    Imploram timpul cu cea din urma farama de demnitate sa ne duca inapoi in trecut, sa ne ajute sa gasim ce-am pierdut, sa reparam ce am stricat, sa alinam ce-am ranit ... pentru ca la final doare...     Se sfarseste toamna... isi continua calea trecand peste noi si  invaluind totul in frunze moarte si lacrimi cazute din cer...     Tarzii pareri de rau patrund odata cu frigul toamnei in sufletele noastre... amintiri si regrete cad peste un alt anotimp grabindu-i sfarsitul... cautam cu priviri rugatoare o ultima raza  pentru a  mai putea spera  intr-o altfel de toamna...    Se sfarseste toamna fara noi....

     Incercam iluzia faptului ca viata e mult mai usoara daca o privim ca pe un joc... dar pierdem... pierdem oameni, pierdem sanse, pierdem esenta vietii... pierdem pentru ca  jocul devine la un moment dat serios iar seriozitatea ne sperie... iar noi ratacim printre oameni, ratand sanse si incercand timid sa ne regasim calea...      Consideram ca viata e o pendulare permanenta intre noroc si ghinion... stim intodeauna sa culegem laurii victoriei, chiar si atunci cand suntem constienti ca nu ii meritam pe deplin,  dar incercam sa gasim scuze si vinovati pentru infrangeri... pentru ca ne simtim fie norocosi, fie ghinionisti...      Intotdeauna vom incerca sa alungam ghinionul si sa gasim farama de noroc... norocul nu e scris in stele, nici in horoscop, nu e nici in cele patru foi ale trifoiului si nici in ceilalti... e intotdeauna in noi, dar mereu gandim ca il vom gasi in alta parte.      Nu putem trece prin viata mai usor daca ne jucam... si ne place sa ne jucam cu sanse, cu oame